Este o manastire mica cu viata de obste, care face parte din grupul manastirilor atonite ce au adus un suflu nou de viata duhovniceasca in Sfintul Munte. A fost declarata manastire abia in anul 1535, cu aprobarea patriarhului ecumenic Ieremia, raposat aici. Pina atunci exista aici doar o chilie din secolul al X-lea, care apartinea de Manastirea Filoteu. Manastirea este numarata a cincisprezecea in ierarhia celor douazeci de manastiri atonite. Se afla aici printre multe icoane de mare valoare si icoana minunata a Sfintului Ierarh Nicolae, care este si patronul manastirii. Icoana a fost gasita pe mare de pescari. Incendiata de mai multe ori (1607, 1741, 1817, 1864, 1874 si 1879), manastirea a fost reinnoita de sirbi si de domnii Tarii Romanesti. Biserica cu hramul Sfintul Ierarh Nicolae a fost construita intre 1527-1537 si este pictata de renumitul pictor cretan Teofan.

Printre domnitorii romani care au ajutat aceasta manastire amintim pe Radu Paisie care da ajutoare pentru terminarea bisericii si refacerea incintei, intre anii 1535-1545; Matei Basarab da ajutoare anuale pentru renovare si intretinere, intre anii 1628-1641; Serban Cantacuzino face un apeduct si clopotnita in 1680; Alexandru Ghica restaureaza integral biserica si chiliile distruse de incendiul din anul 1741. La fel fac si ceilalti domni fanarioti pina in 1770. In urma incendiilor din secolul al XIX-lea, s-au facut mari colecte banesti in Moldova si Muntenia pentru refacere.

Pina nu de mult se afla in apropiere si o chilie romaneasca cu hramul Sfintul Ioan Botezatorul, in care era egumen arhimandritul Antipa Dinescu (+1942) si avea citiva ucenici.