Manastirea Pantelemon sau Rusicon, cu hramul Sfintul Mare Mucenic Pantelemon, este un adevarat colos cu doua biserici in interior si 35 de paraclise, cu patru corpuri mari de chilii cu cite patru si cinci niveluri. Prima asezare monahala de aici dateaza din secolul al XI-lea, pe timpul imparatului Alexie I Comnenul. Ramasa aproape pustie, a fost reinnoita de Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328) si locuita de calugari greci si rusi. Din secolul al XIV-lea se numeste Manastirea Sfintul Pantelemon a Rusilor. Arsa si pustiita de mai multe ori, a fost refacuta atit de tarii rusi cit si de domnii tarilor romane. Dintre domnitorii romani care au facut mari danii acestei manastiri amintim pe Vlad Tepes, Vlad Calugarul, Sf. Stefan cel Mare, Radu cel Mare, Neagoe Basarab, care fiecare la rindul lui au dat anual sume intre 4.000 si 6.000 aspri de argint.

Incepind cu secolul al XVIII-lea, domnii fanarioti ai Moldovei devin ctitorii principali ai Manastirii Pantelemon. Astfel Ioan Mavrocordat, Constantin Racovita, Grigore Ghica, dau ajutoare anuale intre 10.000 si 56.000 aspri echivalent. Cel mai mare ctitor ramine insa domnul Moldovei Scarlat Callimachi (1812-1819), care zideste din temelii biserica centrala, trapeza mare in care pot lua masa odata aproape o mie de monahi, clopotnita si o parte din corpul chiliilor. Din 1875 manastirea este condusa de egumeni rusi si devine cea mai mare lavra din Muntele Athos, numarind la inceputul secolului al XX-lea, peste 2.000 de monahi rusi si putini greci. Clopotnita manastirii este renumita pentru cele mai mari clopote din toata Grecia, donate de tarii rusi. Clopotul mare are circa 13.000 kg. Cind bat toate rasuna tot Athosul. Actualmente manastirea se afla aproape goala, mai vietuind aici doar citiva zeci de calugari rusi si citiva romani.